ca un mort nou-născut în moarte
încă mai palpez secundele cu limba
de grăire a timpului
mâncând seminţe
de adevăr din enigmă
în paradigmă
sunt nefiinţe
şi existenţe precare
îngerul trece pe la fiecare
unind veşnicia de clipă
amarul e mult
şi la Dumnezeu pe limbă îi ţipă,
rezult,
fiinţez cum s-ar spune
din îngemănarea-n tumult
dintre înalt şi genune