privirea se sparge
imaginile curg
ca un fluviu revărsat
un torent
scuturat de munte
timpul se sparge
secundele se
aruncă
îmi inundă viața cu
viață
moartea cu leșuri de
gânduri
animale fantastice pasc
pe întinderea orei
se întind între
viață și moarte
până le moare viața
și le învie moartea
o linie subțire ca o
suliță
desparte trăirile netrăite
de cuvintele care
înveșmântează totul
ca un giulgiu aruncat
peste cadavre.