Toate câmpiile zugrăvite
În icoane pe tâmpla altarelor
Sunt asediate de fluturi care adorm
Parfumați pe pistilul florilor.

Cerul lor este înveșmântat cu zbateri
Ale acelor aripi care visează adâncuri
Prin care se risipesc în celelalte
Câmpii golite de sâmburi.

Mie însă îmi sunt sărutări
Care, asemenea unor alte zări,
Se așază unele peste altele așteptând
Reflecții pe sticla acelorași întrupări
Pentru a-și goli din adânc înaltul.