De aș picta o icoană
Aș face buzele sfântului fluturi
Iar ochii lui orizont de seară
Ce în inimi cască prăpăstii.

Și aș aduna în culorile ei
Din pietre, din zori și cuvinte
Tot ceea ce surprinde felul
În care poate ucide.

Fiindcă, în icoană,
Tot ceea ce zvâcnește este
O altă rădăcină care îmi crește
Din fiecare bătaie de inimă.

Lasă-mă, te rog, să pictez
Cu degetul în carnea ta vie
Icoana în care îmi imaginez
Că îmi sunt asemenea ție!