Din flori ce cresc în mine prunc ai, dragă
Un rege mic cu inima albastră
Un rod în perne dulci din lupta noastră
Amarul cu-al lui râset să ni-l dreagă.

Un basm ce suie-n liniştea măiastră
Tu îi şopteşti cu reavăna ta şagă
El va luci-mpărat pe lumea-ntreagă
N-arunc din el privirea pe fereastră.

Şi mulţi îi or urma din tine plozii
Pe bulevarde-n noi nu-n suburbii
Eu litera aceasta o vorbii
Să facă din păcate moi imlozii.

Tu, patimă de mamă, veci deschizi
În ochii tăi de lacrimă fluizi.