Paiangul ţese morţi definitive
Nu ca atunci când te iubesc în perne
În raclă de odaie vis când cerne
Crepuscul de o clipă-n gând pe stive.

În criptele secundelor eterne
Agonizăm în brâuri căi native
Dar Coasa încă n-are-n noi motive
Chiar dacă-n plete albul ni se-aşterne.

Că am îmbătrânit puţin pe tâmple
Dar încă-n aşternut de veci e-amor
Sub Frunza-ţi har genunilor cobor
Curând de prunc un ţipăt să se-ntâmple.

Iar Dumnezeu o rugă de găsi-va
Icoanei de ţigări am dus misiva.