N-am mai ascultat niciodată atâta tăcere.

Când am intrat în seva ramului
Pe unde curge sângele lumii
M-am uitat pe fereastră.

Întredeschisă, așteptam să mă primească
Cu sunete de stele din cer învolburate.

Însă nimic în ființa ei nu vibra.

Nu mi-am imaginat că sfârșitul lumii
Poate fi asemănat cu fereastra
Lipsită de zgomote!

Cum nici că în afară înseamnă tăcerea
Care îmi intră inoportun pe geam!