vine un moment
când se dezlipește de tine exact așa cum a venit
fără să ceară voie
ferestrele din piept sunt furate de alți demoni
ușile împietresc
iar
după o vreme
albul pereților începe să pară frumos

atunci când se mută în umbra ta
nu mai poți
să o alungi
să o primești înapoi
e ca și cum ai încerca să trasezi cu stiloul contur întunericului
știind că mărul de pe cap a supraviețuit săgeții
dar nu și tu