Nu eram ca alții
Să consumăm tot
Ca să fim fericiți
Ne pândeam
Ca puii de animale
Doar un sărut pe noapte
O atingere în tandem
Și nenumărate în gând
Undeva, în spatele dependenței
Știam că e suficient
Pentru a ne îndrăgosti pe veci
Dar a venit o vreme
Care a separat visul
De realitate
Și mai mult ne căutam
În amintiri
Până ai încetat
Și soția ta are un nume urât,
Ți-am spus
Dar totul e scuzabil
La vârsta la care ți-e frică de moarte
Nu mai aștept un semn
Și tu mă chemi
Să trăim iar pe îndelete
O dragoste fară pauze
Să te-nvăt să fii copil
Să închidem iar ochii în plină zi
Și să-i deschidem la răsărit de lună
Răvășiți, vocabularul de prisos
Știu - nu ai găsit licoarea
Care să te facă să visezi
Mai puternic decât a noastră
Dar nu-mi pasă
Eșți pierdut între mulțimi
Ai devenit banal, mă mint
Aleg o poveste fară final
C-o speranță agățată
Pe ușa din spate
Să doară mai puțin.