în zahărul din chipul tău, mireasă
sunt căi de alb şi de dulceţuri rare
icoana ta la nunţi de fum apare
enigma ta gândirea mi-o apasă.

cu ban Luntraşului în buzunare
pleca-voi pe la Dumnezeu acasă.

iubito, intră, zborul să îmi iasă
şi pasăre a fi-n văzduh ce doare.

ai unt pe pâinea cea de pe obraze
pe el presari o sare din priviri
de râsul meu, acela trist, te miri
şi-mi dai o agonie din extaze.

cu sângele eu inima-mi încaier
pitesc de tine umbra de sub aer.