Abia-i plecat și iarăși dor de tine mă apucă,
Ființă blândă ce-ai trezit uitata mea făptură
La dreptul de-a zâmbi măcar acum, în prag de ducă,
Către cazarma de pe Olt, spre marș de praf și zgură.

Abia-i plecat și gândul meu spre tine-acum aleargă,
În ce-ai descumpănit o inimă-mpietrită
Din vraja vieții de soldat, ce tot a vrut să șteargă
O amintire din trecut, când mă priveai uimită.

Abia-i plecat și vânturi vin spre-a ta cosiță moale
C-o șoaptă caldă de amor de la un "rac" sfios,
Ce-ascultă singur și-ntristat Celine Dion pe vale,
Unde c-o zi în urmă doar, era așa frumos.

"Love doesn't ask why" se-aude tot mai greu
Căci vântul bate tare pe ulițele pustii,
Și mâine-am să plec și eu la stagiul de an I - eu,
Dar vreau să știi că veșnic te-aștept să revii.