- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Încet-încet trecu și-această vară
Cu pași molateci nevăzuți la chip,
Aroma toamnei o să vină iară
Pitită-n fire ude de nisip.

Și dusă este peste câmp tomnatic
Acea splendoare caldă de amurg,
Dar gândul meu va continua sălbatic
Ca după tine doruri să îmi scurg.

Și-n veci te voi păstra în amintire
Mai fragedă, frumoasă și mai fină,
Și voi spera mereu 'ntr-a ta iubire,
Ce doru-mi din departe mi-l alină.

Acum îmi ești la piept și este bine,
Dar în curând departe ai să pleci.
Ce oare, - atunci se va-ntâmpla cu mine,
Tu timpul tău cu cine-ai să-l petreci?

Decât speranța-atunci îmi va rămâne
Că Dumnezeu ne va găsi-ntr-o vreme,
Tristețea va dispare fără urme,
La pieptul ei iubirea-o să ne cheme.