numirea de tine îmi venerează coasta ce nu o am
vaginul prelins în iarbă ţi s-a udat
în acrirea sacrului pe suprafeţe bine delimitate
de către curvele din parcarea Diavolului

Dumnezeu are riduri de poftă pe chip,
ard într-o pace contrafăcută,
nimic original, nu o pot pune de o rugăciune
imers în apele ochilor sarea mi se diluiază pe văz,
o lumină şi aia gata de a se tocmi
haos

pe degetele mele tăiate mi se numără involuţii
transpirând lună
pe pielea înroşită de verb

în noapte
stelele au cuvânt de lumină
din pantomimă