de ce nu mă iubești -mă întreb
sau poate eu nu realizez
amintindu-mi numai
greșelile tale pe care nu crezi că le faci
lipsa dragostei măsurată nu prin sex
ci prin atenție, zâmbet, aprobare...dăruire?

mi-am cumpărat singură toate lucrurile pe care
le doream, verigheta de diamant, nunta luminii
tu, nici măcar nu ți-ai dat seama
că o făceam ca un fel de răzbunare...sau poate să te atrag
ca-n prima zi!
să-ți arătat exact ce nu ești în stare
metafora exilului alături de tine dar,
trecând unul pe lângă altul în aceeași casă mare, grea de întreținut, beton și flori!

se poate zice că fiecare are viața lui intimă, sufletul?

și în moarte pleci singur poate pe drumuri diferite
ceasul face tic tac pe timp de război și pentru noi
de ce să denunț un fel de nefericire?
ce se adună visând, mă aflu mereu în casa din copilărie,
propag neadevărul arunc cu pietre?
am totul, oare mint?
ascult aceleași concerte
sau filme repetitiv în ebraică lucrurile sună altfel, citesc rândul doi și fac rezumate mintale,
nu-mi mai spun nimic nici stelele nici luna prefăcută, din ce în ce mai roșie, mai dureros afectată de război,
înconjurată de avioane cu bombe
doar ciorile croncăne continuu ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
antisemiții pândesc pe la colțuri din toate părțile
când vor fi islamizați cu curul în sus
își vor da seama că e prea târziu
ochii lor sunt paradigme model
aștept aștept aștept