pe unde trec eu las câte o urmă,
căci nu știu timpul unde mă va duce,
urma fiecărui gând e o răscruce,
unde toate rătăcirile se curmă.

pe unde trec și lumina lipsește,
eu las o parte din sufletul meu,
impregnată cu iubire- divin minereu
care în nopți bizare strălucește.

spiritul meu continuu vrea să urce,
nu coboară mai jos de-a omeniei lege,
în brațele luminii zilnic se reculege,
dorind vremuri minunate lumea să apuce.

sunt o idealistă nu vreau să mă schimb,
destinul meu e scris pe al cerului nimb.