când ai vorbit tu eu am lipsit
eram cu ahile
în acea zi se scumpiseră morcovii
înainte de ajunge tu aici am fost eu
am așteptat să te naști
lucididatea care ucide zeii și deconspiră crimele
te văzusem de la mari depărtări
și nu am reușit să-ți trimit
dragi salutări din țara ciungilor
locuiam printre ulii în ținutul umbrelor
și ahile
nu a știut niciodată să îmblânzească nemernicia
ca să te aflu
m-am întors târziu în adolescență
la intrarea în vis
pe unde ai să vii împărăteasă a iluziilor clandestine
pentru a nu trimite procurorii de caz
prea târziu
nu mă înhămasem la niciun fel de politic
din ceara zilei de mîine se aprindeau lumânări
în depresiuni în zone montane
pe dealuri în formă de pălăria lui napoleon
nimeni nu a vrut sau nu a putut
să-mi explice ce se-ntâmplase cu adevărat
crucile erau bușite în cimitir și lăsate în neorânduială
solemnitatea actului funerar și tăcerea deveniseră aplauze-n circ
cei care au vorbit au știut că nu erau îndreptățiți
vocalele cădeau din greu ca o decapitare
victorie a lașității pe câmpul deșertăciunii
am văzut mâini volatile așezate
peste trupuri împietrite de spaimă
exilat metafizic în drum spre cimitirul elefanților
din tabloul pe care rubens n-a mai apucat să-l picteze
trăiesc în numele unui artist mai universal decât rubens
în camera mea au intrat poeții flandrei
apoi auden și jean moreas
au vorbit îndelung
spuneau că așteptarea vieții și a morții
cu dinți clănțănind e pe sfârșite
drapelul negru nederaiat din trashuman a fost coborât în bernă
se anunța încă o moarte
s-a spus a complotului universal
apoi în miez de vară îngerul a surâs