Naşte-mă!
Îţi strigam dintr-un ciot de lună împlântat în ape
în clipele în care deveneam fiinţă...
Viaţa mi se înfige în unghii,
unghiile se înfig în efemeritate
şi-mi scriu cu ele în piele transpiraţia pietrelor după ploi
abur suind, întru iubirea cu cerul...
Doamnă în Coasă
intră-mi în casă
pe ţărmul veşnic veşnic mă naşte...