iubite casa mea a fost în inima ta,
a mea este în doliu la mila cerului,
dar mai am speranța cu nu mă vei uita,
că ne vom întâlni la marginea dorului.

n-am bănuit o clipă depărtarea dintre noi,
tristețea ce ne apasă singuri o vom duce,
din ochii mei atârnă perdele de ploi,
iubite fără tine mă simt la răscruce.

dacă aș putea schimba clipa ce te-a luat,
s-o despart cu îndârjire de firul de ață,
s-o fac sclavă iubirii care mi te-a dat,
să fiu fericită cu tine în viață.

freamătă inima în acorduri de romanță,
poza ți-o sărut și mai nasc o speranță.