atipică viaţa
doar n-o să facă infarct acum
merg mai departe spre soare
lucrează la drumuri
şi poduri de maree
melcii mai puternici decât sisif
pe lujere ciupite de larve
ca nişte idei fără finitudine

vreau să câştigi ţi-am strigat dintr-o cochilie
aproape blestem
aerul s-a rupt din pieptul meu o reţea de goluri pe care
nu vei şti să le umpli cu dragoste până la refuz
valurilor jazz alto saxophone nu am cedat
cuvintelor sirene doar tu ştii să le potriveşti în golul de
iubire
te-am lăsat să învingi
te-am lăsat

marea şterge amintiri
sapă şi astupă
nimic nu se pierde din tine nimic nu rămâne
metamorfozezi dureri

m-am descălţat de toate umbrele şi umblu aşa
cum mi-a fost dat

ai scăpat tocmai azi
papucul în apă