ai plătit tu taxiul,
apoi mi-ai deschis ușa
cu politețea unui nevăzător
fantomele albastre, adormite în bucătărie
s-au trezit, când am apăsat întrerupătorul murdar
și radioul gâjâit era singurul tău prieten

pielea noastră devenea plastic topit sub apa caldă,
iar inima mea care putrezise-n liniște
devenise tinctură în patul tău -
ca o cutie de chibrituri fără capac

am făcut dragoste amabil
cu sexurile rușinate ca niște virgine transpirate pe frunte
și buzele tale erau murdare de puțină viață

am făcut dragoste atât de amabil
că-mi venea să plâng

apoi am uitat
ca doi magneți pozitivi întorși cu spatele,
ca două cruci pe alei paralele
printre care trecea viața, fredonând