-76-

O adiere ca un scurt „adio”.

Nu-i nici delir de frunze, nici năpastă.

E-un vis ca o intrare-n altă lume.

O toamnă-n care merită balansul

între ideea pură și trăire.

De le unești, desăvârșești plutirea.

-77-

Același cadru. Iar lumina moale

te mângâia pe-obraz ca o iubită.

Intrase toamna-n tine pân’ la suflet.

Nu și-a găsit culcuș, a dat de-un filtru

prin care-ncet și-a strecurat esența.

Și-n doze mici o-mprăștii peste lume.