e liniște pe partea aceasta a cerului și noaptea iese
ca din gura unui mort care cîntă
visele se dau în capul oamenilor ca în leagăne
ceața se împrăștie prin oraș de parcă ar fi o bandă care are sub control
traficul de droguri și mecanismele plăcerii

luminile electrice ard în liniște ca niște lumînări
de pe torturi uriașe și dimineața se apropie gata să sufle în ele
și în stele, e momentul acela al zilei în care gîndurile se cațără unle pe altele
să fugă din capul tău în care singurătatea a luat-o razna și trage cu mitraliera
altfel e atîta liniște în afară că urmele pașilor mei se aud ca un concert

îmi închipui cum stăm într-o cameră în care lumina se dezbracă pînă la întuneric
îmi iau mulajul feței pe pielea ta, pe sînii tăi și în crepuscul
fac atingerile noastre să producă arcuri electrice care îți luminează ochii
și dragostea face poduri peste fiecare lacrimă

facem dragoste cu ardoarea celor care vor să salveze lumea
facem dragoste ca niște soldați care își dau cu ciocanul peste degete
să nu mai poată apăsa pe trăgaci, în toate e liniștea asta a unui copac în timp ce înflorește
plouă în morse și spune că ai găsit deja dragostea

e liniștea aceea a unui păianjen care își agață plasa de stele
și prinde în ea lumina, e bine, e semiîntuneric și ne putem săruta, ne putem iubi
mîinile mele te sculptează ca apa de la duș iar tu spargi liniștea cu un geamăt ușor
toate semafoarele sunt pe roșu acum și toate mașinile sunt oprite la stop
dragostea trece prin oraș

pe trecerile de pietoni sunt porumbei care dansează și umbra lor pe clădiri e uriașă
dragostea trece prin oraș.