sunt zile reci, ploioase, plumburii,
e vremea poveștilor la gura sobei,
oamenii sunt pricepuți să creeze bucurii,
cu iscusință, cu măiestria vorbei.

vântul la fereastră îngână rugăciuni,
cere să fie și el primit în casă.
la căldura emanată de tăciuni,
lângă o inimă blândă, prietenoasă.

se apropie magia sărbătorilor de iarnă,
peste munți ninge ca într-o poveste,
au început colindele să se aștearnă,
peste suflete cu amintiri celeste.

eu învăț colindul veacului de iubire,
nașterea lui Hristos să o dau de știre.