când poeziile vor cădea ca perdelele
peste fantome; va ninge,
ninge, ninge, ninge cu
fulgi mari, mari,
mari, din lacrimile
unui virus,
Lumina va erupe șchioapă,
mă va irita ca o infecție de semne
pentru care voi face febră
și o să respir greu. Iubirea
mă va acoperi cu anticorpi înțelepți
de pe altă planetă vie.
Mă va amesteca în tratament
până îmi va curăța sufletul
de solzi. Cànd poeziile vor cădea
ca frunzele pe alee peste polei,
mă voi urca în copaci să-i îmbrățișez, liberi de boala sufletului egoist. Lacrimele îmi vor face țurțuri pe pleoape iar trupul
mi se va contopi în acest continuum vegetal.