gardianul păcii
aripile solzoase-și-ntinde
peste noduri de fugă.
limbaje simbolice-
dezlănțuite într-o inedită
gamă de mudre,
trezesc furtuna...

din vârful degetelor, au înflorit ghioceii.

un dragon –
din piese de domino,
își poartă ambițiile
printre turnuri de veghe.
mișcând o singură piesă,
privitorul e izolat în trecerea
de la un cadru la altul.

consensul estetic se pierde-n zgomot de scaune.

pași târșâiți preschimbă
strigătul munchian din adâncuri,
într-un curcubeu.
metamorfozele grimaselor animă
carcasele goale ale ochilor.
dansatorii au luat steaua polară și-au răsfirat-o
printre degete.

dincolo de poartă, un semn.

semn de bunăvoință,
dezlegător de taine,
acoperit cu busuioc
și prins printr-un șnur la gât,
sigur
va alunga frigurile,
angoasa și nechibzuința.

caii sforăie, indiciu de ploaie...

bârlogul șerpilor
e călduț,
împrejmuit cu steaguri false.
algoritmul fractalilor algebrici
le convertește intențiile
în sugestii hipnotice.
feed-back-urile generează conexiuni.

numai la cântecul fachirului, înalță capul.

noaptea sosi neanunțată;
obloanele-s trase;
câinii vagabonzi latră bezmetic.
cine a trecut peste pragul plăcerii
și al fricii?
omul nu mai are identitate,
e confundat cu umbra sa.
moartea, depresia, nebunia sunt linii coregrafice ale unei zile banale.

întunericu-i săgetat
de sunetele de talangă și bucium.
punând pe umeri un cojoc de cioban,
luna coboară, cu alaiul de stele, pe ulițele satului;
chiuind se prinde-n hora mascaților.
bucuria comuniunii îi revigorează rădăcinile:
copacul neamului e plin de flori albe.

simțământul sublim de dragoste alungă răutatea