Îmi strigam visele
Pe trotuarele cu fluturi de hârtie
Un șotron îmi zâmbea cald
O pisică neagră se urca în copac
Tăcerile mele se priveau în oglindă
Raze de lună, stele sclipitoare
Se făcuse noapte și zideam umbre
Trandafiri creșteau în întuneric
Blânzi ca bătăile inimii
Sinceri ca niște copii stângaci
Plicticoși ca oamenii dimineața
Dulci ca sânul unei fecioare
"Nu e nimic serios în visele tale
Cândva ne creșteau muguri în palme
Dar acum se crapă de ziuă
O să deschizi ușa frigiderului
Așa va începe o nouă zi".
Eu tot îmi strig visele
În mijlocul unei lumi alandala
Cu zborul fluturilor de hârtie
Spre destinații goale
Cu săruturi printre mesteceni
Frământați de un vânt aspru
Am cearcăne
Primăvara fictivă e efemeră.