miroși a neputința mea nazală
nici văzul făr-a te putea pătrunde
ești fără timp și-acolo, pe niciunde
și-a ta în geam de frig îți e petală.

ești floare sau micimea de secunde
turnând în duh o dragoste letală
fiind la gura sobei o vestală
povestea cu nemoarte ce-o ascunde.

îmi vii în vis și nu te pot atinge
femeie care porți eresu-n chei
de pe la ușa lunii cât o minge.

mă pierzi în anii vieții, rotofei
și-apare altul unul când se stinge
pân se cuprinde calea-n dumnezei.