am trecut azi pe lângă un magazin
avea în vitrină globuri colorate,
betele şi câţiva ursuleţi de pluş
lângă un brăduţ.
un copil
m-a prins de mână şi mi-a zâmbit.
cred că amândoi ne închipuiam aceeaşi poveste,
altfel nu-mi explic de ce l-am urmat
când m-a tras după el.
alergam printr-o zăpadă adâncă;
din cer cădeau, galbene şi moi,
o mulţime de stele.
nu ştiu să se fi înserat,
nici dacă vântul a scuturat locul
fără să băgăm de seamă
am ajuns într-o căsuţă.
eram sub plapumă şi priveam pe furiş,
cum aşeza sub un brad cadourile
pentru noi,
o măicuţă...

magazinul s-a închis.
luminile stradale multiplicau umbrele.
ajuns acasă,
am început să învârt acele unui ceas
din lemn de brad,
înapoi.
noaptea, scorţoasă, n-a vrut,
nici măcar,
să stea pe loc.