dar iată
cerul azi plin e cu ape
nici păsările nu mai zboară
stropii de ploaie cuminți
potolesc setea răbdată
demult

scriu despre fluturi
cu mentă bătută pe aripi
ce dorm pe sub streșini
rândunicile n-au mai venit
nici ele
nici primăvara

câteva lacrimi
mușcând din pânza obrazului
se-aruncă în spuza dorului
mă-ntreb
cine să fi țesut florile acelea
pe marginea ochilor?