cântând un imn de slavă un înger muri azi
să nu-l trezim, Iubito, din somnul său ciudat
cu aripile frânte în ruguri mari de brazi
el încă mai visează la ce nu i-a fost dat

se rătăcise candid în semnul unui vers
dintr-un poem ce Prinţul plecând i-a închinat
-adastă între rafturi posibil univers
prin scrisul ce în taină adânc s-a aplecat –

şi crima nevoită va fi de-acum în noi
o rană ce-nfloreşte bolnavă de splendoare
întocmai cum extazul planetei de gunoi
în dimineţi perfide învie şi ne doare

să nu-l trezim pe înger din somnul său ciudat
el încă mai visează la ce nu i-a fost dat