chinuită-s de regrete în umbra mântuirii,
am pierdut tot ceea ce mi-a fost drag,
nu mai pot schimba anotimpul jertfirii,
nu știu cum fericirea iar să o atrag.

am rămas numai cu o speranță cenușie,
că îmi voi revedea iubitul în cer,
pierd controlul lacrimilor- o vălmășie,
bucurii le vieții pe rând toate pier.

am rămas cu amintiri răscolitoare,
dar și cu tristețea greu de oprimat,
aștept liniștea solară, grăitoare,
să-i redea inimii un călduros climat.

aș vrea un cântec stelar, antrenant,
cu bună dispoziție să ies din neant.