s-au înmulțit în lume germenii răului,
l-au pus pe Bunul Dumnezeu pe gânduri,
mulți oameni au ajuns victimele hăului,
viața lor se sfârșește între patru scânduri.

între destine s-au înălțat doar ziduri,
este mult fragmentată frecvența iubirii,
vulturii și corbii reuniți în cârduri,
generează spaime, terori precum zbirii.

natura se revoltă produce catastrofe,
des ape furibunde meleaguri inundă,
dureri, suferințe se reflectă în strofe,
speranța de viață este tot mai scundă.

eu îmi pun nădejdea în lumini limitrofe,
plămădesc rugăciuni cu credință rotundă.