Florică, Floare, cum îți spune mă-ta,
unde te-ai dus să înflorești, femeie?

Că te-am cătat în fiecare urmă
de copită de boi bântuind
dealurile unde ciorile făceau dragoste
-n toate mormanele de cârtițe gri.

A venit și tac-tu,
hăulind ca un tulnic crăpat,
aruncând blesteme pentru
sângele de fecioară
înțărcat în fiecare păpădie
dezbrăcată înainte de vreme.

Da, eu Făt Frumos, tu măr de aur,
sau solz de balaur,
înghițit de-un graur,
murind într-un corn de taur.

Degeaba; n-am ascultat de mama
-mi spusese demult, plânsă,
că dealurile și brazii,
și zimbri și munții,
nu dau în pârg până popa
ne-o unge cu cenușă și ulei de crin,
și vin de pelin,
și apa stătută din fiecare baltă
unde-am plâns
așteptând să te re-ntorci fecioară.