Tridentul e diapazonul lunii
Și-al stelelor ce-și cântă-n mări lumina
Când noaptea bea seninu-n cer, divina
Veghind-o fără somn în taine unii.

Iar pe ferestre iernii i-e grădina,
În flori de frig bat raze. Dorm străbunii,
Pe racle sensuri caută nebunii,
Dar nu găsesc în toate-acestea vina.

Expediez spre Domnul o scrisoare
Să-mi dea puteri stiloului să-L rog
Să pot a scrie gândul care doare.

Cerneala pe hârtie e un drog
Și mă dopez cu-această-n răni licoare
Cerșind apoi priviri ca un milog.