cînd încă nu te știam dar trebuia să cobori în mine pe o scară cum picură apa
din cer pe pămînt
și nu se lasă sedusă de vînt

n-ai venit nici acum, am radioul deschis și în vis
mai fumez o țigară la o vînătoare de cerbi, nu vreau să mă crezi
dar fumul e speranța unui sărut pe care cîndva
ai să-l vezi

nu sunt un om trist, dar plîng două roșii în locul meu
am o emisiune înregistrată în cap, nu mai știu ce să fac
sunt prieten doar cu luna

am o țigară aprinsă, o votcă-n pahar și viața e tristă
cum aș aștepta pe cineva să-și sufle mucii
la mine-n batistă

am o emisiune înregistrată în cap, e sigur
sunt un tîmpit la pătrat, dar pe cerc nu sunt singur
am o țigară aprinsă, o votcă-n pahar și viața e tristă

n-ai venit nici acum, am radioul deschis și în vis
mai fumez o țigară la o vînătoare de cerbi, nu vreau să mă crezi
dar fumul e speranța unui sărut pe care cîndva
ai să-l vezi

poate, poate, poate
doar exploratorii lumii de mîine să mă facă să simt că nu-s cîine
stau cu viitorul în față ca un pinochio care vrea o singură ață

poate, poate, poate
șterg înregistrarea mîine, să nu mai aud universul
șoapte, șoapte, șoapte, acum au tăcut

cînd am simțit prima oară iubirea ca o supernovă în rut
am crezut că am o înregistrare cu tine
atît de rău m-a durut

sunt un idiot la pătrat sau absurd ca o salată de frunze în pînze
de păianjen
atît de tare m-a durut, o minge dezumflată care n-a mai fost aruncată
la coș, am fost un fraier, am așteptat, n-am nici un reproș

sunt doar un radio mort, pus pe o frecvență uitată
o să întristez cîndva un robot înainte să-i moară și lui bateria
ascultînd povestea mea, toată.