Se așază istoria în cercuri,
se umple de sânge și promisiuni,
ca un vas revărsat fără pricină
pe podeaua unui cinematograf gol.

Depinde unde te așezi,
la întâmplare sau în locul destinat
pentru cei care cred
în dreptăți geometrice,
în unghiurile ascuțite
ale adevărului predicat
cu mâna strânsă în pumn.

În bezna sălii,
umbrele se strecoară printre rânduri,
te împiedici de un trecut rânced,
de o prezență mirosind a usturoi
sau de un viitor parfumat
care așteaptă la ușă
să fie invitat.

Nimeni nu înțelege nimic,
nici măcar cei care au crezut
că pot desena un destin
cu linie dreaptă.

Dar viața nu e practică,
doar un loc geometric
în care nimeni
nu mai știe
unde să stea.