Hei, ca să vezi, e lucru mare, zici,
Din tot rahatul vieţii să faci bici,
Mai mult, să şi pocnească.
Voinţa sigur e firească,
Dar să te bărbereşti nevoie ai de brici,
Să cazi în nas nevoie e de-un brânci
Şi de te scremi prea mult, Domnul ferească,
Rişti vasu-n creier să-ţi plesnească.
Hei ca să vezi...

De-aceea-ţi zic, cu minte fii aici,
Cu tâmpla piele-ntoarsă de arici
Şi lasă-i să te beştelească
Atât cât voia lor o să poftească.
Cuc fii crescut de pitulici.
Hei, ca să vezi...