iar am plutit în vis ca un yoghin îm transă
de data asta fără să mă mir
c-aveam pe mine doar capot de casă
şi că aveam mustaţa rasă
şi-o ţăcălie de emir

în largul meu cu linişti de câmpie
priveam indiferent în timpul scurs
la mine omul de hârtie
în joc nevinovat de origami
în mâna unui dumnezeu copil
făcându-mă din prunc bătrân

comunicam se pare prin telepatie
că s-a oprit şi a privit în sus
înăbuşindu-şi hohotul de râs
şi-a ridicat din umeri ca şi cum
"n-am ce să-ţi fac aşa ţi-i scris bădie"

cum se întâmplă deseori în vis
stop cadru brusc şi intru-n altul

pluteam într-o livadă de caişi
când unul dintre ei
prinzând contururi de femeie
porni cu zumzet de albine să mă cheme
privindu-mă cu ochi de flori adânc
am început să plâng
şi m-am trezit cu tine-n gând
plecato-n veşnicie

mda duminică o nouă zi şi azi
atât doar mi-a rămas la "morţi"
cu lacrimă de foc
să-ţi plâng o lumânare...