Când reîncepi să scrii după o lungă lipsă
în care inima ta creponată a făcut ghirlande
în jurul plecării
după ce ai cules umbrele din trupul tău mic
și le-ai înghesuit în cerneala albastră
simți cum sufletul prinde nuanță-n obraji
capătă o lumină călduță în care înfășori lumea
poți sa cuprinzi cerul
să pui levănțică la tâmplele
celor ce nu iți mai sunt

***
în biroul de nuc cineva
te cuprinde la piept.