cum te voi diviniza eu așa te va diviniza lumea
voiam să-i dau vieții mele gust
și i-am dat gustul tău
al sării
totul
trebuind să crească
în chip firesc și natural
de singurătate
pe drumul sării au venit fântânarii
urnindu-și cu greu
carele de piatră
cioplitorii în piatră albă și neagră
aidoma singurătatea mea și a ta
sferică
prelingându-se
dintr-una într-alta ca saliva
cum vei spune tu așa voi spune eu
cum voi spune eu așa vei spune tu
de două ori m-am întors în trecut
prima dată
pe locul unei foste fabrici aproape comunistă
pe drumul mătăsii
șase mii de km spre samarkand
înfășurat în firele de dragoste
de care să te agăți
și fără mine
să nu poți muri
a doua oară
al trecutului clipei de azi
zgâriat și mușcând din tine cu dinți
ronțăindu-te
acolo unde te afli
și fără mine
să nu poți să fii