Duminica doar păsări se respiră
Și se deprinde îngerului zborul
Aud luminii șușotind izvorul
Și-mi beau cuvântul către Domnu-n liră.

De tine dacă mai adie dorul
Morminte de-amintire se înșiră
Îmi porți un ieri pe a spinării șiră
Și-n sfânta zi de azi senin mi-e norul.

În rugăciune cad, genunchi se varsă
Zdrobind podele... Suie fum de Crez
De prin cenușa de-ntrebare arsă.

O umbră de-ndoială de păstrez
Nu taie-n duh, e doar o simplă cioarsă
Și se-nfiripă-n Ou divinul miez.