Femeie, ieri îți este azi adaos,
pândește doar în mine mâine-n haos,
memoria tu rece-mi locuiești
și numai racul te cuprinde-n clești.

Când pasărea de tine mai respir
nu zboară către-al Ariadnei fir
iar îngerul atingerii-i poveste
fiindu-mi amintirile neveste.

Nu te găsesc, iubirea mea pierdută
și intru-n a bețiilor redută
în vin, c-ai fost, mi te mărturisesc
dar a te-atinge-i drumul nefiresc.