o, ce aghezmuită întâmplare,
cu îngerul de moarte stând în Lotcă
să tot gândească între-un vin și-o votcă
în veșnicii bețivul tâmplă are.

și i se pare dulce-n negru tot, că
lumini de ochi nu îi mai au răbdare
să spele albul lacrimei murdare
de plânsete ce-n vise îi stau ciotcă.

alunecând din om în cercul bahic
întâi deliciu și în urmă chin
licorile de flăcări îi susțin
tenebre ale zborului anarhic.

ca el senilitatea îmi înfig
în râu etern, izbind al vieții dig.