M-alătur de rostire și de cuvânt mă-mpiedic
De morbul de cerneală tăcut îs suferind
Am fost și pe la popă, am fost și pe la medic
Și toți mi-au pus pecetea de cel curând murind.
În muribunda-mi fire, răpus de graiul zării
La orizont cuvinte în mine tu rosteai
Și cer era întregul pe necuprinsul mării
Și dintre-atâtea stele în mine doar o stea-i.
Îmi este-a moarte-n liră și deci muri-voi iute
Că dacă moare struna și eu îs simplu ort
Mă pradă de cuvinte sicriul ce se-ascute
Ca șiș înfipt în pieptu-mi prin liniște să-l port.

La Dumnezeu în piață vânzarea să n-o stric
Cobor a mea rostire ce mă tot urcă-n dric.