Cuvântul este oul, vecia-i sparge coaja
Și puiul care iese e-n pliscu-i poeziu
Se-ntinde luna-n mare ca să îi fure vraja
Dar orologiu-n mine îmi bate a târziu.
Visând în nopți poeme e numai un eres
Iubindu-mă cu Domnul ce-n miez tot nu se strică
Văzând atunci aceasta la chip cioplit dau ghes
Înlănțuit de zborul din pasărea de frică.
În ochii mei, târziii, se descompun imagini
Și putregaiu-acesta în ochii teferi vând
Zadarnic însă este tumultul de pe pagini
Ce nu cunoaște unde și-i turmentat de când.
În liniștea hârtiei zidar îmi e stiloul
Ce mai găsește slove spre a-mi zidi cavoul..