Trudit de vin, m-acopăr pe-al nopții nimb cu somnul,
În visul meu mi-apare femeia ce-am uitat-o...
O, tu, răstoarnă ceruri ca să ajungi la Domnul
Să mă trezească-n tine, de greu vacarm iertato.
Ieșind din adormire, mi te aduc aminte,
Cu palme-mpreunate din depărtări te strig
Ies poezii pe zare din ouă de cuvinte
Revino, că în mine e templul cel de frig.
Să ne golim distanțe ca amfora băută,
Să te cuprind cu brațul, cuminte tu să stai
Să ne-nvelim cu muzici cu-a stelelor lăută
Iar luna de pe mare de val să prindă grai.
Dar toate-acestea, dragă, sunt astăzi vise stranii,
Un mâine fără viață ce se-odihnește-n cranii.