În comparație cu lumina zilei
Noaptea mi se pare furios de neagră,
Arborii au la interior un alb dulce
ca și zahărul
Dar ei sunt acoperiți de o coajă neagră
Care parcă provoacă să fie rănită
Să fie tăiată, deoarece la exterior
Este sătulă de atâta respirație,
Scriu despre un fel de iad
Pe cate nu-l știu
Dar e clar că mâncam o prăjitură
Foarte dulce și cu mult cacao
Mie îmi place vanilia pripirii la soare
A interiorului arborelui
Care face atât de mult bine, zic, afirm
E dulce
Prăjitura cu vanilie este ca să te bucure
Cea cu cacao ca să te sature repede
Pare că se compensează
Dar în ce privește vanilia vieții
Trebuie să ne mai și învățăm
Să ne săturăm prin abținerea
De a lăsa cu vanilie și persoanelor iubite
Și trebuie să învățăm să ne iubim între noi
Și cu posibilii prieteni, restul lumii