Azi, dimineața primăverii, după ce primise căldura
și lumina soarelui, se umplea de grele întâmplări
sub cerul schimbător.

Începe-ți tânara dimineață de primăvară cu un
gând măreț. Plin de putere și ziuă, apoi, lasă-l
să zboare în lumea împlinirilor, spre a-ți
aduce de acolo nectarul dorințelor albe și
fericirea clipei, scoasă din timp.

Îmbie-te cu mirosul crud al primăverii.
Deschide-ți fereastra sufletului să se umple
de razele soarelui drept. Privește spre albul
lumii, adânc, tot mai adânc. Vei vedea cum
chipul dorințelor tale va avea ființare, iar
clipele tale născute din înaltul nespus, vor fi
biruitoare și vor locui sufletul tău, spre
bucuria și fericirea lui.

În lumea omului, și în ordinea spiritului, are mai
multă valoare un om modest decât unul infatuat.
Pentru că omul modest „știe ca nu știe”, și caută
tot timpul, îmbogațindu-și spiritul, în vreme ce,
acela infatuat „știe că stie”, și nu mai caută,
rămânând cu puținul.

În viața unui om, începutul are mai puțină
importanță, important e cum continui, ca să
devii.

Limitarea interioară sărăcește mai mult
omul, decât limitarea exterioară.
Să gândești astfel, incât să simți bucuria
ideii.

M-am dus la piață să cumpăr o idee
și în drum spre casă s-a veștejit, era impură.
O idee adevarată trebuie să-ți ofere deschidere,
să poți transforma posibilul în real, să te
ducă în universul concret

Știința binelui este mama tuturor virtutilor.
Bunul și binele au în ele infinitatea.

Timpul e trecere, viața e trecere. Dar pentru
om, viața nu trebuie să treacă oricum: fără
împlinire, fără să-i dai un sens. Altminteri
nu „ești”!