Fiind din os divin dar și de Iudă
Noi, oameni amândoi, în Înviere
Lumina care nici în veci nu piere
De Domnul Crist lăuntric ne e udă.

Iar visele-ntre noi îs doar tăcere
De crapă-al dracului vacarm de ciudă
Și Steaua-n slava noastră-n haos rudă
De-acum renașterea-n Crăciun ne-o cere.

Dar mai întâi de prin acestea toate
Se va-Nălța, s-aducă Mântuiri
În ortul singur, în muriri de gloate.

Tu aerul din piept de mi-l respiri
Anaerob voi ști cum Cerul poate
Să se-adâncească-n mare în suiri.