În diamant de lacrimă se-ascute
Pe-obrazul tău, ca în oglindă, luna
Și stelele-s acolo, bând întruna
În făuriri de vreme blânde cute.

Pe chipul tău, o, mamă, nu-i furtuna
În vântișor fior abia tu du-te
Și reclădește-mi de copil redute
Să rezidesc pruncia-n totdeauna.

Măicuță, în iubirii mele darul
Să îți retragi al gurii tale of
Cuvinte să îmi dăruie hotarul.

Eu să le scriu frumos, cu apostrof
Să-mi fie-n noaptea vieții mele farul
De marea morții tale limitrof.